La mare, la soare

Mare si soare. Asta am servit noi de revelion. Si niste portii sanatoase de mancare, desigur.

Si cum optiunile romanesti nu ne-au satisfacut, am ales o varianta necaracteristica niciunuia dintre participantii la experiment: ultra all inclusive la bulgari.

Pe larg, a fost cam asa. Hotelul e superb, are o arhitectura deosebita si o panorama la fel. Camerele iti ofera tot confortul, toate au vedere la mare (care e la 10 metri distanta), au design modern si cu bun gust. Manerul de la robinet cam impractic. Mi-a luat 10 minute sa invat sa dau drumul la apa.

Punctul forte al locatiei: piscina (de data aceasta doar cea interioara - deschisa pe timp de iarna) uriasa in care te puteai balaci in voie. Ture de bazin destul de lejere, cu doar cateva obstacole burtoase care nu-si pot increti pielea decat in centru. Si baia turceasca, o oaza de rasfat. Mozaic bleo, albastru, turcoaz pe pereti, banci, bazinul cu apa rece. Baia cu aburi a fost o revelatie iar fantana cu mozaic caramiziu din centru iti oferea racoarea necesara. O sa-mi fie tare dor de locul acela epicureic. Placere si desfatare.

Vremea a fost suprarealista. In toata viata mea de constanteanca nu am trait asa ceva. Miezul iernii cu temperaturi de 5-7 grade, un cer senin impecabil, o mare curata, cristalina si inerta, un nisip ultrafin, fara mucuri de tigara si samburi de piersici si un soare orbitor. Aveai impresia ca e o primavara tarzie.

Ce a fost mai putin grozav... Sejurul a inceput neplacut. Un pranz auster de tip junk-food care ne-a facut sa ne intrebam ce inteleg bulgarii prin ultra all inclusive. La masa alaturata - niste romani imbecili de tipul parvenit care si-au manifestat nemultumirea destul de grobian. Am incercat sa nu mentin contactul vizual pentru a evita interactiunea. Cateodata mi-e rusine ca sunt romanca. Problema meniului neadecvat s-a rezolvat chiar la urmatoarea masa. Nu stiu daca s-ar fi remediat de la sine (poate chiar nu au fost pregatiti atunci, asa cum au declarat cei de la hotel) sau a fost efectul plangerii facute de nashul Marius. Cert e ca imediat a venit cineva in inspectie de la o agentie bulgara. Promptitudine de laudat.

Iar acea prima cina a dat startul unui proces indelungat de imbuibare ciclica: mic dejun, pranz, cina, mic dejun, pranz cina, mic dejun... M-am declarat invinsa de conceptul de ultra all inclusive care nu pune limita la mancare. Doar am platit ultra all inclusive, nu? :D Asa ca am mancat de toate. Era imposibil sa nu gasesti macar cateva lucruri care sa iti placa.: tocanite, fripturi, ciorba de burta, clatite calde dimineata. Mie mi-au placut toate. La masa de revelion am gustat curioasa chiar si o bucatica minuscula de purcel de lapte. Mai slabut la capitolul desert. Nu foarte diverse si nu foarte gustoase. In afara de ultima zi cand am primit eclere. :D

Apropos de revelion. A fost apogeul plictiselii. Toata actiunea era in bulgara si nu aveau subtitrare. Tot ce stim e ca am avut parte de niste dansuri folclorice interesante, cantec de cimpoi si o aparitie senzationala in persoana vedetei bulgare Gloria ( pe numele ei adevarat Galina Peneva Ivanova) care era o scobitoare uscativa cu doua tzatze anormal de pompate. O combinatie de Daniela Gyorfi si Cristina Spatar - regina aranbiului. Ibricul nu a rezistat tentatiei si s-a tras in poza cu ea.

Highlightul serii: focul de artificii bulgarian style. La miezul noptii, dupa ce toata lumea si-a aprins artificiile din dreptul farfuriei, a luat foc cosul de paine iar aerul era de nerespirat in toata sala, am iesit mai toti pe terasa sa admiram artificiile. Pana sa ne dumirim, un nene cu moaca de interlop scoate de sub sacou un pistol si il descarca in aer. Se uita la fii-su si zambeste mandru. Noi ne facem mici mici si evitam contactul vizual. De notat ca nenea interlop statea la masa din spatele nostru alaturi de alti interlopi burtosi si tatuati care aveau gagici focoase de interlopi.

Sa va zic si de gandacul gasit pe jos in lobby, cel care facea sauna si cel care gusta niste gem de capsuni de pe lingura din castron? Propun sa sarim peste partea asta. O pun in seama faptului ca hotelul a fost inchis in extrasezon.

Mai tot timpul nostru s-a impartit intre mancat, piscina, mancat, dormit, piscina, mancat. Ca sa mai iesim din letargie, ne-am plimbat prin Varna, am oftat la pantofii si posetele mai cochete si mai ieftine ca la noi si am apreciat rabdarea bulgarilor in trafic.

Am vizitat si un parc geologic misterios, un soi de padure falica, numita diplomat Padurea de Piatra, botezata de Urs "Hard as a rock".

In ultima zi am ales sa facem 100 de km in plus, pentru un ocol la Arbanasi si Veliko Tarnovo. In primul am mancat, am protestat la portiile minuscule (spre deosebire de faima pe care o aveau) si am admirat arhitectura unitara a satucului: caramida deschisa la culoare, lemn si pereti albi fara exceptie.


In Veliko am descoperit paradisul. Un local care aducea a "Carul cu bere", pe trei etaje, unde se serveau numai prajituri si dulciuri la preturi mai mult decat accesibile pentru noi (intre 4 si 7 lei). Dar ce prajituri, ce cremoase, ce arome, ce siroape, mmmmmmmmmmm. Ne-am facut plinul de dulce (dupa ce in prealabil facusem plinul de benzina mai ieftin ca la noi - 4,5 ron/litru) si am plecat acasa.


Pe scurt, a fost o experienta interesanta, nu a fost rau, dar putin probabil sa mai fac asa ceva inainte de 50 de ani.

After Ciucas

Asadar, ziua de duminica, dupa Ciucas, mi-a fost dedicata, baietii fiind de acord sa facem si altceva decat sa inghetam in the middle of nowhere. Si anume sa inghetam in the middle of Brasov.

Centrul era animat si avea un aer surprinzator de cosmopolit. Cladirile vechi mi-au amintit de ce a pierdut Bucurestiul.

O scena mai putin ortodoxa, cu un Sf Duh cam spooky

Zgribulita

Pisica pe acoperisul "fierbinte"

Doi frati patati

Ciucas

Iarna-i grea, omatu-i mare, riscul de avalansa asemenea, asa ca am ales varianta cea mai la indemana: Ciucasul.

M-am tavalit in zapada ca pe vremuri; aproape ca uitasem cum arata mormanele de omat. Si am avut parte de ele din plin coborand un valcel pe care putini il stiu si care, atunci cand este ales, este folosit in principal pentru schi de tura. De data aceasta, Marius a fost cel care s-a dat pe bete.

As vrea sa profit de aceasta ocazie si sa protestez cu privire la faptul ca am fost obligata de catre cei doi barbati cu care am impartit paturile sa ma culc la 7:30. E adevarat ca astfel mi s-a oferit posibilitatea sa devin experta in Block'd, unul dintre cele mai stupide jocuri de pe telefon, dar oasele mele s-au plans rau dupa 14 ore de stat in pat. Pentru ca da, baietii s-au trezit la 9:30.

Si de bine ce ne-am trezit ca am facut cunostinta cu furtuna imposibila de afara. Nu am putut vedea pe unde merg decat cu ochelarii de schi. Asa ca am coborat masina cat am putut de repede si ne-am indreptat catre Brasov. Dar despre asta... in episodul urmator.

On the road
Red lorry, yellow lorry

The boys in action


Trying to make an angel rabbit

Inspired... again

Inspired

... by Andra's "Ambientally Yours", I present you... a glimpse of my livingroom.

1 Decembrie mioritic

Prima mea zapada la munte, toiul saptamanii, vant, frigutz = traseu de lene cu gashca din liceu. Pentru prima oara traseu ales de mine: din Predeal spre cabana Susai.

Obisnuiam sa merg acolo in facultate cu prietena mea care primea cate o prezenta la sport pentru asta. Doar ca memoria ma lasa, locurile s-au cam schimbat si am ratat intrarea, pornind de pe partia Cocosul. Dupa o ascensiune de aproape 40 min, in dreptul unei bucati mai plate, rasare un drum la stanga cu marcaj in cruce albastru care duce spre cabana.

Peisajul e ca in povesti, cu potecute marginite de braduti inzapeziti si presarate cu labute proaspete de ursulet. Noi ne-am gandit sa il avertizam ca suntem some big mean killing machines and we mean business si ca mai bine se tine departe daca nu vrea sa ramana fara mustati. Asa ca blanosul si-a calcat pe orgoliu si nu s-a aratat.

Am ajuns sus mai repede decat tineam minte (pe vremuri mi se parea drumul destul de obositor) si am fost luati repede in primire de vreo trei ciobanesti uriasi si vreo alti doi latzosi mai mici. Ne-am strecurat cat am putut de repede in cabana sub atenta lor supraveghere.

Acum sa va povestesc cate ceva despre Susai. Pe vremuri era o mica cabana de munte destinata celor care faceau drumetii in zona. Acum e un hotel de lux la 60 euro camera single, cu jacuzzi si piscina (cu vedere la munte) mai mare decat tot apartamentul meu. Cu alte cuvinte, muntzomanul de rand nu e chiar bine venit inauntru si nu are decat sa-si manance sendvisul afara pe scari, alaturi de catzei.

Dar noi ne respectam, ce valoarea noastra, asa ca ne-am incumetat la o ciorba, care de vacuta, care de burta. La 14 lei portia. Ciorbele ieftine din meniu (12 lei !) nici nu erau pe stoc. Asa ca da-i cu zeama, da-i cu paine, iar paine... vine nota de plata si notam si noi ca cele cateva felii de paine ne costa 10 lei. Asa ca ne aratam nemultumirea prin bacsisul aproape inexistent si o luam la vale.

Am compensat insa la Casa Ancutei din Busteni unde am impartit cu ursul o ciorba de fasole cu afumatura in coaja de paine, o tochitura si o portie de papanasi cu dulceata de fructe de padure, ce dieta mea!

Inapoi in Bucuresti, ne iau prin surprindere masinile-tzurtzure si ne oprim un pic in parculetul din fata parcarii sa imortalizam niste crengi inghetate.

Eu m-am ales cu tenul groaznic de iritat dupa vantul de la munte, dar all in all petrecerea noastra de romani a fost cat se poate de reusita.

P.S. Bravo Alex si multumesc ursului meu pentru pozele cocalare cu telefonul fara de care postul meu nu ar fi fost complet.