Ce ne-a placut

• oamenii

Desi vorbim de niste locuri cu oameni foarte modesti finaciar, am fost primiti imediat si cu o caldura neasteptata in fiecare gospodarie la care am apelat.
Cum noi am plecat cu scopul precis de a ne caza la sateni, pentru a trai la maxim spiritul locului, nu aveam niciun loc de odihna planificat. Astfel mergeam in cel mai apropiat sat de orasul pe care vroiam sa-l vizitam si intrebam cine ar putea sa ne gazduiasca si pe noi peste noapte.

Asa am ajuns in prima noapte la tanti Tantza din Selimbar, care locuia cu omul ei si 2 nepoate. Era de o veselie contagioasa. Ne-a dat o camera langa a lor, cu intrare separata. Ne-a facut focul si ne-a aratat drumul catre aglomerarea de scanduri din curte ce ascundea veceul. Cand am intrebat-o de bani, a scos un chiot subtil, a dat din mana si a zis ca nici n-o intereseaza. In camera in care stateam, unde podeaua tremura sub picioarele noastre, se gasea un dulap vechi ce avea in vitrina seturi de pahare si cesti, paharele si cestile alea bune, pe care le tineau batranii "de bune" in vitrina. Paharele si cestile alea care s-au irosit in spatele unui geam si nu au apucat niciodata sa fie folosite cum se cuvine, in favoarea unor pahare ciobite si ale unor cesti desperecheate. Si mai avea un CD player vechi fara fir si un cuptor cu microunde care nu se incadrau in peisajul acelei camere. Si o gondola cu beculete ce inainta aievea sub vasla agitata a unui gondolier prafuit. La plecare m-a luat in brate si ne-a invitat sa stam la ea oricand dorim.

A doua noapte am stat in Saros (cu s de la shoshon), la intrarea pe drumul spre Biertan, la cativa kilometri de Sighisoara. Am fost primiti de tanti Maria pocaita, cum ii zic vecinii, caci ea s-a reorientat din punct de vedere religios, dupa ce "a vazut calea catre adevar". E vaduva, locuieste singura si avea o camera libera. Era atat de fericita de companie incat nu a stat locului o clipa, nestiind ce sa mai faca pentru a ne simti bine. A facut focul, ne-a dat vin si ne-a "aratat si nou calea catre adevar" cu o bucata de slana insotita de 2 cepe. Fiecare cu revelatia lui. Ce buna a putut fi cina aia! Nici cel mai ales caviar nu se compara cu o bucata de slana cu ceapa mancata intr-o noapte ploioasa intr-o casa de satean ardelean.
Ne-am uitat apoi la telenovela romaneasca "Inima de tigan". Nicoleta Luciu suferea ca ramasese insarcinata cu Cabral. In film, nu va panicati. De fapt era maritata cu altul, tzigan ca ea, dar care era medic si se iubea cu o romanca blonda. Care era maritata cu unul pe care nu-l iubea pentru ca nu se purtase frumos cu ea. Care... de aici nu mai stiu...
Am aflat cum s-a maritat tanti Maria la 16 ani. El avea 20 de ani, s-au cunoscut la un soi de bal, parintii nu au fost de acord cu relatia, asa ca a fugit cu el. Si s-au luat. Si au avut 4 copii. El a murit de cancer dupa ce lucrase niste zeci de ani la Copsa Mica. Ne-am despartit la fel de greu, dupa ce am dus-o cu masina pana la Medias si inapoi, sa-si vada o nepoata care se stia ca e in spital. Traista noastra era mai plina cu o bucata noua de slana si alte doua cepe.

Am fost apoi la Cheile Turzii. Nici tipenie de om la poalele cheilor. Doar un paznic la o cabana in paragina care urma sa fie renovata si superbul lui ciobanesc german. Vroiam sa dormim in masina. Dar, fara sa-i cerem, ne-a cedat camera lui, unica camera cat de cat functionala din toata cladirea, dar calduroasa de la focul puternic din soba, cu televizor, apa de izvor in peturi de bere si, o portie noua de slana oferita la concurenta cu cea de la tanti Maria. De data asta cu ceapa rosie. A urmat desigur o noua orgie culinara intr-o maniera pur epicureana. Iar nenea paznicul - nu am aflat niciodata numele lui - un tip destul de bine pentru varsta si conditia lui, ne-a lasat in paza lui Print si s-a intors in sat.

Print... Print e un ditamai dulaul cu comportament de cotoi persan care ii lipseste cu desavarsire cotoiului meu persan. Mofluz si lenes, te ignora cu gratie, indiferent cu ce ai incerca sa-l tentezi - mancare sau dulcegarii. Asta pana i se cere sa-si ia in serios meseria de agent de paza. E un ciobanesc german dresat care te poate face ghiveci la auul unul singur cuvant. Noaptea am fost lasati in grija lui. Dar a trebuit legat de copac, ca sa nu fugareasca masina stapanului pana acasa, lucru pe care-l mai facuse. In timp ce ni se povesteste, i se inspecteaza pernutele de pe labe si, cu mila in glas, ni se spune ca i se tocesc pe drumul pietros si apoi il dor rau in situatii de genul asta. Cainele asta e prietenul lui, partenerul lui, protectorul lui. A mai avut un frate, dar fusese impuscat cu vreo 2 luni in urma pentru ca fusese muscat de o vulpe turbata. Stapanul lui Print ofteaza si parca ii vine sa planga.