Am ezitat intotdeauna sa ma pronunt asupra lucrurilor pe care nu le cunosc. In capul listei ar putea foarte bine sta dezbaterea despre comunism. Cand i s-a pus capat eram prea mica sa realizez ce insemna. Familia mea constanteana nu prea a avut de-a face cu sistemul asa ca istoria a trecut pe langa mine, cu informatii second hand, fara sa ajung pe pozitii ferme fata de el.
De fapt, daca e sa cred ceva, cred ca fiecare lucru are si parti bune si parti rele. Ca si comunismul. Dar recent am cunoscut first hand nu partea rea, ci terifianta, inumana, atroce a sa.
Fortul 13 Jilava se afla pe teritoriul detinut de penitenciarul cu acelasi nume. A fost unul dintre cele 18 forturi care faceau parte dintr-un sistem circular de aparare a capitalei, construit in perioada 1875-1885 de catre inginerul belgian Henri Brialmont la comanda regelui Carol I. În 1907 fortul este transformat în închisoare militară iar primii “chiriaşi” au fost câteva sute de ţarani răsculati din judeţul Ilfov. În perioada primului război mondial , penitenciarul a fost populat cu deţinuţi proveniţi din rândurile militarilor care refuzau să se prezinte la încorporare sau erau pedepsiţi pentru alte infracţiuni cu caracter militar,mulţi dintre ei fiind condamnaţi la moarte şi executaţi in “Valea Piersicilor”.
Carol al II-lea este cel care transformă penitenciarul Jilava într-unul politic în perioada interbelica ,stare de fapt păstrată şi de guvernarea Antonescu .
Dupa 23 August 1944 ,regimul comunist va transforma “Jilava” într-unul din cele mai mari locuri de suferinţă şi martiraj ale istoriei recente universale. (Sursa)
“Jilava, închisoare subterană, vechi fort de apărare al Bucureştiului, avea pereţi groşi de 70-80 cm. în permanenţă umezi şi cuprindea camere de 12x5x2.20 şi de 4x4x2.2 cu priciuri de scândura pe 2 nivele şi pe jos cu ciment. În camerele mari au stat până la 280 de persoane având ca aer circa 0,5 mc. În camerele mici au stat până la 50 persoane şi beneficiau de 3/4 mc de aer. Dar au fost perioade când pe lângă obloanele puse în permanenţă se băteau şi giurgiuvelele în cuie, luni de zile, mai ales vara, ca pedeapsă. În aceste condiţii au muritoameni prin sufocare. Se dormea şi pe ciment, sub priciuri şi pe intervalul din mijloc şi chiar pe tinetele cu murdarii (care deversau mizeria din cauza supraaglomerării şi a suprasolicitării,până când “dom’ şef” se îndura să le golim).”
Marcel Petrisor: "Cei doi aterizara intr-o sectie cladita anume pentru uciderea lor si a catorva altii, incetul cu incetul, 'pe cale naturala': o experienta a MAI-ului ce urma sa se efectueze, sub supraveghere, timp de doi ani. Patru detinuri la celula, unul dintre ei fiind obligatoriu tebecist."
Celula in care a stat Mircea Vulcanescu. Deseori era inundata din cauza adancimii la care se gaseste fortul si de cele mai multe ori pe jos era doar o mocirla neagra. Se spune ca intr-o zi un tanar a lesinat din cauza febrei iar Mircea Vulcanescu s-a oferit sa se culce el pe jos, in apa, pentru a-i fi cald tanarului si a-si reveni.
Celula Maresalului Antonescu. De aici a fost dus pe campul din spatele inchisorii, numit Valea Piersicilor" si executat.
Izolare pentru doua persoane: incaperi de doi metri patrati cu paturi retractabile. Gardianul tragea de o maneta din exteriorul celulei si ridica patul dimineata. Detinutii erau apoi obligati sa mearga in cerc fara intrerupere pana la 10 seara cand patul era iar coborat.
Paul Goma despre "plimbarea" la Jilava: "Aceste curti erau largi de vreo zece metri, adanci de vreo sapte, poate si mai adanci, pentru ca de acolo de unde se termina captuseala de caramida, incepea un taluz, de inca vreo doi-trei metri. ... Cand, in aprilie '57 fusesem 'varsat' la jilava (de la Malmaison veneam) si pentru intaia oara fusesem scos la plimbare acolo, intre caramizile acelea, am avut senzatia ca am patruns intr-un cimi'... Nu, nu e bine spus cimitir, cum sa-i spun: mauzoleu? osuar? columbar?
aproape fiecare caramida, pana la inaltimea la care un om poate ajunge cu mana bine intinsa, purta cate o... In fine, era scrisa... Nume si date, astea erau. Caramida, ti-am mai spus, era foarte dura, daca ai fost lasat in pace, ca sa zgarii cu un cui zece litere ai fi avut nevoie de cateva ceasuri. Numai ca detinutii, la plimbare, nu au voie sa se opreasca, sa stea locului - cu atat mai putin sa-si scrie numele pe pereti... eram obligati sa 'miscam' uite-asa: mainile la spate, ochii-n pamant. Fara sa vorbim, fara sa iesim din rand, fara sa... Si totusi, detinutii, din mers, isi scriau numele pe caramizi. Incearca sa afli cat timp ii trebuia unui om - presupunand ca avea norocul sa fie scos la plimbare in fiecare zi, cate un sfert de ora - ca sa-si scrie numele si data sosirii la Jilava..."
Matei Boila: "In una dintre zile, a fost introdus in celula noastra de la Jilava un preot, indraznesc sa spun cu un comportament sfant, parintele ortodox Iovan de la Manastirea Vladimiresti. Bucuria noastra a fost mare pentru ca ne-a adus posibilitatea de a ne cumineca."
Iesire pe 'acoperisul' fortului.
Loc de tragere.
Unul dintre santurile care inconjoara fortul.
In incheiere as vrea sa multumesc domnului Cristi Micu, purtator de cuvant al Penitenciarului Jilava, pentru invitatia facuta si pentru initiativa sa de a face cunoscut obiectul si de a-l transforma in monument istoric.
