Friday 23 October 2009

Operez cu limba

... straina. Si anume engleza. Doar una este ele la numar, pentru ca facultatea mea s-a gandit ca noi n-am avea nevoie de cunostinte suplimentare pentru a interactiona si cu alte populatii. In afara de konichiwa, hajimemashite, watashi wa Jiana si doozo yoroshiku, eu nu mai stiu nimic din japoneza din generala. Iar germana din liceu ma ajuta sa-l salut pe domnul Benko ocazional cu un "Hallo, wie gehts?"

Asadar, am oarecare tangente cu universala limba engleza si "in timpul liber" mai traduc. Cred cu tarie in conceptul de"traduttore, traditore" mai ales avand in vedere faptul ca nu de putine ori am rastalmacit cuvintele, cu o redare mai mult sau mai putin exacta.

Au ramas antologice doua exemple care si acum ma fac sa ma hlizesc si pe care le amintesc cu mandrie de mic contopist de fiecare daca cand apare ocazia.

"bla bla blalalalala performed oral sex on Madonna" in viziunea mea din miez de noapte cu ochi carpiti suna foarte firesc "au facut sex oral pe Madonna". Logic, nu?
sau
"He was the only one who didn't kiss her ass" (cu trimitere la Kylie Minogue) a rezultat, la fel de natural in "A fost singurul care nu i-a sarutat fundul". Apai... stiti voi fundul auriu si legendar al doamnei in cauza, cum naiba sa nu aiba sens traducerea mea in creierashul meu la fel de roz si pufos ca mine...

Fac traduceri interesante, asa-i?

Am dat pe net peste alte traduceri la fel de delicioase. Enjoy:
























Friday 16 October 2009

Dilema

Cea fost mai intai? Oul sau gaina? Indiferent de raspuns, un lucru e cert. Cu siguranta erau roooooooooooooooooooz!


Cum ma vede pe mine Andra:

Friday 9 October 2009

Si iepurii se-mpusca, nu-i asa?

This is one of those shitty days...

Ma doare-n gat, e posibil sa am si febra,
imi vine sa adorm pe tastatura ca matusi-mea a lasat televizorul prea tare in camera cealalta si n-am reusit sa adorm,
mi-e foame,
nu mananc decat fructe de doua zile ca sa arat ca un iepure mai putin pufos in rochia mov pentru nunta Elizei,
mai am de tradus patru pagini jumate si nu stiu cand si
nu cred ca mai am timp/chef/energie sa-mi pun paru' pe moatze pentru aceeasi nunta.

Visez somnic de pisic, fripturele si sarmale...

Thursday 8 October 2009

Aaa!

Mi-am amintit ce vroiam sa mai spun.
Ca am observat multe bloguri cu autoare neintelese si de succes. Si ma intreb daca succesul vine din faptul ca sunt niste neintelese si inadaptate. Si uneori imi doresc sa fiu si eu neinteleasa si inadaptata profesionista, dar nu reusesc de nicio culoare. Am un soi scrantit de optimism si buna-dispozitie care uneori ma scoate si pe mine din sarite ca nu ma lasa naibii-n pace sa fiu deprimata-n voie.

Deci asta vroiam sa zic, ca ma enerveaza ca eu nu-s asa desteapta si maniaco-depresiva. Ergo interesanta.

Later edit: Cred ca m-am subestimat. Ursul tocmai mi-a citit ultimele doua posturi si n-a inteles nimic. Zice ca poate e de la bere. A mea sau a lui? :)

Nevroze

Vroiam sa pove de metrou, nu ca ar fi neaparat nashpa sau nu se misca suficient de repede, la urma urmelor e cel mai decent mijloc de transport din minunata capitala europeana numita Bucuresti. Vroiam doar sa zic ca e al naibii de aglomerat uneori si toti oamenii arata ca niste robotei pe banda rulanta cum fug ei de la de la o magistrala la alta sau cum se grabesc sa evadeze mai repede din subterane pentru a da cu nasul de aerul poluat de la suprafata si pentru a se instala in scaunele lor incomode de contopisti de corporatii.

Dar nu o sa va pove de metrou. Caci fiind in cautare de poze elocvente, am gasit una pe un blog care mi-a atras atentia mai mult decat poza in sine.
Am dedus ca e o domnisoara, dar dupa cele 5 minute in care m-am chinuit sa identific macar cum o cheama, am esuat lamentabil.

Dar stiu ca a fost somera (pe o perioada de vreo 6 ori mai lunga ca mine), ceea ce brusc m-a facut sa empatizez si sa o primesc cu bunavointa in clubul deprimatilor, frustratilor si talentatilor nedescoperiti care ravnesc la un scaun incomod de contopist de corporatie.

Si inca ceva care m-a conectat instantaneu cu duduia Evergreen, caci acesta este numele blogului sau, este faptul ca este cam la fel de zapacita ca Diana, colega mea de facultate poeta, si mie imi place Diana.

Si desi a fost pe rand considerata a fi o "proastă, ipocrită, idioată, oligofrenă, ţărancă, curvă, pitică, urîtă, vacă, tîrîtură, şomeră incapabilă, întreţinuta naibii, mincinoasă, tîrfă, femeie uşoară, incultă, agramată, retardată, exagerată, rea, a dracului, nesimţită, leneşă, pictisitoare, depravată, panaramă, crăcănată, schiloadă naşpa, grasa naibii, tîmpită", dar in mare parte, din ce am dedus eu, cam sarita de pe fix, neadaptata si usor maniaco-depresiva (calitati pe care de altfel le respect), nu de asta e interesant blogul ei. Ci pentru ca e funny. De-a rasu plansu funny. Haz de necaz funny. Smart girl funny.

In fine, mai vroiam sa zic ceva de ea, dar am uitat ce, ca intre timp am iesit la o bere la carciuma din colt cu o veche prietena pe care n-am mai vazut-o de vreo 2 ani. Asa ca iar m-a abandonat inspiratia. Si mi-e somn si am de torturat un copil maine dimineata cu past tensul.