Pentru a-mi dovedi talentele inca in formare de biciclist de cursa lunga, am organizat expeditie la Mogosoaia, strecurandu-ne ca niste adevarati ninjani pe potecile bantuite de pericole ale Capitalei.
Organizarea a fost temeinica; Aditzoi: una bucata oglinda retrovizoare nou achizitionata cu ampla vedere catre cotul ei. Eu: rucsac cu izopren, limonada la gheata si gofre ecologice. The weapon of choice: Canon-ul din dotare.
Tocmai mi-am dat seama ca am uitat pompa la Adi. Use it wisely!
Asa de mandra sunt de noi, ca m-as lua in brate de fericire. Fizica si anatomia imi dau planurile peste cap.
Deci am ajuns. Si-am mancat mici. Si cirese. Si inghetata.
Si m-a durut dosul meu pufos. si inca ma mai doare, doar la gandul de a ma sui iar pe calul ala salbatic.
Cu toata satisfactia faptului ca am reusit sa supravietuiesc trecand Podul Grant, nu o sa repet isprava prea curand. Tartita mea e delicata, iar eu tin la ea si nu vreau sa o supar.
Noroc cu Ursu' care s-a indurat de noi (stiu ca si el tine la tartita mea pufoasa) si ne-a inghesuit cu tot cu trotinete in Jeni Jegoasa.
No comments:
Post a Comment