La mare, la soare

Mare si soare. Asta am servit noi de revelion. Si niste portii sanatoase de mancare, desigur.

Si cum optiunile romanesti nu ne-au satisfacut, am ales o varianta necaracteristica niciunuia dintre participantii la experiment: ultra all inclusive la bulgari.

Pe larg, a fost cam asa. Hotelul e superb, are o arhitectura deosebita si o panorama la fel. Camerele iti ofera tot confortul, toate au vedere la mare (care e la 10 metri distanta), au design modern si cu bun gust. Manerul de la robinet cam impractic. Mi-a luat 10 minute sa invat sa dau drumul la apa.

Punctul forte al locatiei: piscina (de data aceasta doar cea interioara - deschisa pe timp de iarna) uriasa in care te puteai balaci in voie. Ture de bazin destul de lejere, cu doar cateva obstacole burtoase care nu-si pot increti pielea decat in centru. Si baia turceasca, o oaza de rasfat. Mozaic bleo, albastru, turcoaz pe pereti, banci, bazinul cu apa rece. Baia cu aburi a fost o revelatie iar fantana cu mozaic caramiziu din centru iti oferea racoarea necesara. O sa-mi fie tare dor de locul acela epicureic. Placere si desfatare.

Vremea a fost suprarealista. In toata viata mea de constanteanca nu am trait asa ceva. Miezul iernii cu temperaturi de 5-7 grade, un cer senin impecabil, o mare curata, cristalina si inerta, un nisip ultrafin, fara mucuri de tigara si samburi de piersici si un soare orbitor. Aveai impresia ca e o primavara tarzie.

Ce a fost mai putin grozav... Sejurul a inceput neplacut. Un pranz auster de tip junk-food care ne-a facut sa ne intrebam ce inteleg bulgarii prin ultra all inclusive. La masa alaturata - niste romani imbecili de tipul parvenit care si-au manifestat nemultumirea destul de grobian. Am incercat sa nu mentin contactul vizual pentru a evita interactiunea. Cateodata mi-e rusine ca sunt romanca. Problema meniului neadecvat s-a rezolvat chiar la urmatoarea masa. Nu stiu daca s-ar fi remediat de la sine (poate chiar nu au fost pregatiti atunci, asa cum au declarat cei de la hotel) sau a fost efectul plangerii facute de nashul Marius. Cert e ca imediat a venit cineva in inspectie de la o agentie bulgara. Promptitudine de laudat.

Iar acea prima cina a dat startul unui proces indelungat de imbuibare ciclica: mic dejun, pranz, cina, mic dejun, pranz cina, mic dejun... M-am declarat invinsa de conceptul de ultra all inclusive care nu pune limita la mancare. Doar am platit ultra all inclusive, nu? :D Asa ca am mancat de toate. Era imposibil sa nu gasesti macar cateva lucruri care sa iti placa.: tocanite, fripturi, ciorba de burta, clatite calde dimineata. Mie mi-au placut toate. La masa de revelion am gustat curioasa chiar si o bucatica minuscula de purcel de lapte. Mai slabut la capitolul desert. Nu foarte diverse si nu foarte gustoase. In afara de ultima zi cand am primit eclere. :D

Apropos de revelion. A fost apogeul plictiselii. Toata actiunea era in bulgara si nu aveau subtitrare. Tot ce stim e ca am avut parte de niste dansuri folclorice interesante, cantec de cimpoi si o aparitie senzationala in persoana vedetei bulgare Gloria ( pe numele ei adevarat Galina Peneva Ivanova) care era o scobitoare uscativa cu doua tzatze anormal de pompate. O combinatie de Daniela Gyorfi si Cristina Spatar - regina aranbiului. Ibricul nu a rezistat tentatiei si s-a tras in poza cu ea.

Highlightul serii: focul de artificii bulgarian style. La miezul noptii, dupa ce toata lumea si-a aprins artificiile din dreptul farfuriei, a luat foc cosul de paine iar aerul era de nerespirat in toata sala, am iesit mai toti pe terasa sa admiram artificiile. Pana sa ne dumirim, un nene cu moaca de interlop scoate de sub sacou un pistol si il descarca in aer. Se uita la fii-su si zambeste mandru. Noi ne facem mici mici si evitam contactul vizual. De notat ca nenea interlop statea la masa din spatele nostru alaturi de alti interlopi burtosi si tatuati care aveau gagici focoase de interlopi.

Sa va zic si de gandacul gasit pe jos in lobby, cel care facea sauna si cel care gusta niste gem de capsuni de pe lingura din castron? Propun sa sarim peste partea asta. O pun in seama faptului ca hotelul a fost inchis in extrasezon.

Mai tot timpul nostru s-a impartit intre mancat, piscina, mancat, dormit, piscina, mancat. Ca sa mai iesim din letargie, ne-am plimbat prin Varna, am oftat la pantofii si posetele mai cochete si mai ieftine ca la noi si am apreciat rabdarea bulgarilor in trafic.

Am vizitat si un parc geologic misterios, un soi de padure falica, numita diplomat Padurea de Piatra, botezata de Urs "Hard as a rock".

In ultima zi am ales sa facem 100 de km in plus, pentru un ocol la Arbanasi si Veliko Tarnovo. In primul am mancat, am protestat la portiile minuscule (spre deosebire de faima pe care o aveau) si am admirat arhitectura unitara a satucului: caramida deschisa la culoare, lemn si pereti albi fara exceptie.


In Veliko am descoperit paradisul. Un local care aducea a "Carul cu bere", pe trei etaje, unde se serveau numai prajituri si dulciuri la preturi mai mult decat accesibile pentru noi (intre 4 si 7 lei). Dar ce prajituri, ce cremoase, ce arome, ce siroape, mmmmmmmmmmm. Ne-am facut plinul de dulce (dupa ce in prealabil facusem plinul de benzina mai ieftin ca la noi - 4,5 ron/litru) si am plecat acasa.


Pe scurt, a fost o experienta interesanta, nu a fost rau, dar putin probabil sa mai fac asa ceva inainte de 50 de ani.