In acest famelion ursoiepuresc chestiile pufoase sunt la mare pret. Asa ca am dat o raita prin Herastrau ca sa smotocim niste veveritzoi.
Wednesday, 28 December 2011
Tuesday, 27 December 2011
Mos Maurice
Are barba lunga si alba dar nu este nici pe departe asa simpatic ca Mos Craciun. Este mai degraba un Grinch nesuferit care cred ca a pus gand rau bradutului meu made in China.
Observati asemanarea?
Observati asemanarea?
Unde e Craciunul de altadata?
Si nu, nu ma refer la traditii, caltabosii fierti in casa sau la colindatorii bucurosi de mere si nuci.
Ma refer la cadouri!
CADOURI!
MUUUULTE CADOURI!!!
Primul Craciun pe care il tin minte, aveam poate vreo 5-6 ani, sa fi fost prin '88-'89. A venit Mos Gerila, cu o haina luunga, bej si barba alba. Mi-a lasat o jucarie mica si care nu facea nimic. Am spus o poezie printre dinti. Apoi a plecat si eu am vrut sa fug dupa el sa vad unde se duce. Desigur bunicii mei nu m-au lasat dar am avut grija sa carcotesc si sa critic cadoul Mosului, ca doar atat? Nimic mai interesant? Nimic altceva? Am fost destul de dezamagita...
Ani mai tarziu, in alt loc si alt peisaj, Mosul a inceput sa vina din ce in ce mai generos si mai creativ. Asta a transformat Craciunul in perioada mea preferata. Primeam chestii pe care nici nu le visam, Mosul meu era genial, mereu aveam o gramada de sacose de cadouri prin casa.
Pasiunea mea pentru facut si primit cadouri a crescut vertiginos. De parca cu cat cauti mai mult cadourile perfecte pentru altii, cu atat vei primi cadouri mai misto.
Dar in ultimii ani ceva s-a schimbat. Entuziasmul si asteptarile mele au ramas cocotzate undeva prin cer, iar caderea lor e cu atat mai mare. Entuziasmul si asteptarile mele au inregistrat picioare rupte si fracturi de sold.
Poate cei din jurul meu au crescut si nu mai acorda aceeasi atentie Craciunului. Poate eu am ramas ridicol de infantila.
Dar eu vreau cadouri! Multe, creative si personalizate. Pai ori e Craciun ori nu mai este?
Ma refer la cadouri!
CADOURI!
MUUUULTE CADOURI!!!
Primul Craciun pe care il tin minte, aveam poate vreo 5-6 ani, sa fi fost prin '88-'89. A venit Mos Gerila, cu o haina luunga, bej si barba alba. Mi-a lasat o jucarie mica si care nu facea nimic. Am spus o poezie printre dinti. Apoi a plecat si eu am vrut sa fug dupa el sa vad unde se duce. Desigur bunicii mei nu m-au lasat dar am avut grija sa carcotesc si sa critic cadoul Mosului, ca doar atat? Nimic mai interesant? Nimic altceva? Am fost destul de dezamagita...
Ani mai tarziu, in alt loc si alt peisaj, Mosul a inceput sa vina din ce in ce mai generos si mai creativ. Asta a transformat Craciunul in perioada mea preferata. Primeam chestii pe care nici nu le visam, Mosul meu era genial, mereu aveam o gramada de sacose de cadouri prin casa.
Pasiunea mea pentru facut si primit cadouri a crescut vertiginos. De parca cu cat cauti mai mult cadourile perfecte pentru altii, cu atat vei primi cadouri mai misto.
Dar in ultimii ani ceva s-a schimbat. Entuziasmul si asteptarile mele au ramas cocotzate undeva prin cer, iar caderea lor e cu atat mai mare. Entuziasmul si asteptarile mele au inregistrat picioare rupte si fracturi de sold.
Poate cei din jurul meu au crescut si nu mai acorda aceeasi atentie Craciunului. Poate eu am ramas ridicol de infantila.
Dar eu vreau cadouri! Multe, creative si personalizate. Pai ori e Craciun ori nu mai este?
Saturday, 17 December 2011
Lapin et Maurice floconneux
Habar n-am daca titlul in franceza e coerent sau nu. Ideea e ca in imaginile de mai jos se gasesc chestii roz si pufoase.
Care-i mai pufos?
Care-i mai pufos?
Monday, 12 December 2011
Scara catre cer
Avantajele incalzirii globale e ca poti sa mergi pe varf de munte in toiul iernii cu un soare orbitor in spate si cu minimum echipament.
Asa ca ne-am adunat cu mic (foarte mic, paros, Happy - catel atomic) cu mare si am pornit catre varful Scara din Bucegi.
Peisajul a fost pur si simplu reconfortant si catartic, ca o scara catre ceruri.
Asa ca ne-am adunat cu mic (foarte mic, paros, Happy - catel atomic) cu mare si am pornit catre varful Scara din Bucegi.
Peisajul a fost pur si simplu reconfortant si catartic, ca o scara catre ceruri.
Thursday, 8 December 2011
Drumul vinului buzoian
Tulburelul s-a maturizat, plescoiul picant personalizat ne astepta, iar gazdele noastre buzoiene erau gata sa ne deschida poarta catre niste meleaguri putin umblate de catre noi.
Un sfarsit de saptamana experimental, orientat catre simturi si placeri epicureice.
Un sfarsit de saptamana experimental, orientat catre simturi si placeri epicureice.
Subscribe to:
Posts (Atom)