Unde e Craciunul de altadata?

Si nu, nu ma refer la traditii, caltabosii fierti in casa sau la colindatorii bucurosi de mere si nuci.
Ma refer la cadouri!
CADOURI!
MUUUULTE CADOURI!!!

Primul Craciun pe care il tin minte, aveam poate vreo 5-6 ani, sa fi fost prin '88-'89. A venit Mos Gerila, cu o haina luunga, bej si barba alba. Mi-a lasat o jucarie mica si care nu facea nimic. Am spus o poezie printre dinti. Apoi a plecat si eu am vrut sa fug dupa el sa vad unde se duce. Desigur bunicii mei nu m-au lasat dar am avut grija sa carcotesc si sa critic cadoul Mosului, ca doar atat? Nimic mai interesant? Nimic altceva? Am fost destul de dezamagita...

Ani mai tarziu, in alt loc si alt peisaj, Mosul a inceput sa vina din ce in ce mai generos si mai creativ. Asta a transformat Craciunul in perioada mea preferata. Primeam chestii pe care nici nu le visam, Mosul meu era genial, mereu aveam o gramada de sacose de cadouri prin casa.

Pasiunea mea pentru facut si primit cadouri a crescut vertiginos. De parca cu cat cauti mai mult cadourile perfecte pentru altii, cu atat vei primi cadouri mai misto.

Dar in ultimii ani ceva s-a schimbat. Entuziasmul si asteptarile mele au ramas cocotzate undeva prin cer, iar caderea lor e cu atat mai mare. Entuziasmul si asteptarile mele au inregistrat picioare rupte si fracturi de sold.

Poate cei din jurul meu au crescut si nu mai acorda aceeasi atentie Craciunului. Poate eu am ramas ridicol de infantila.

Dar eu vreau cadouri! Multe, creative si personalizate. Pai ori e Craciun ori nu mai este?