Thursday, 23 October 2008

L i t e r e

Am dat la facultatea de Litere. Are multe hibe facultatea de Litere. Are si lucruri, sau mai degraba oameni, care fac sa merite faptul ca urmezi totusi facultatea de Litere. Acesti oameni creeaza si perpetueaza spiritul facultatii de Litere, fara de care aceasta ar fi doar o masina de tocat creiere si sanatati.

Asadar, datorita acestui spirit, sunt mandra ca am terminat facultatea de Litere. Datorita acestui spirit inca mi se face pielea de gaina cand aud ca se petrece ceva legat de facultatea de Litere si de oamenii ei - profesori sau fosti colegi.

Astfel am tresarit cand am inceput sa rasfoiesc un numar din Pana mea- un pariu literar, dedicat facultatii de Litere, in care am recunoscut chipuri si locuri.

Astfel m-am emotionat cand am primit o antologie de poezii cu autograful Dianei Geacar.

Astfel ma bucura orice mesaj de la profesoara mea preferata, Antoaneta Tanasescu, un maestru al spiritului.

Astfel m-am intristat ca Domnul Dan Horia Mazilu nu va mai putea preda niciodata bobocilor despre cronici si hameleoni.

Astfel ma amuz cu Costi Rogozanu de fiecare cand il vad, in presa sau la TV.

Astfel m-am entuziasmat de Delia, sefa noastra de promotie, care a ajuns preparator la catedra de Teoria Literaturii, unde visam eu aiurea sa ajung prin anul I.

Astfel ard de nerabdare sa citesc Rubik, "prima autofictiune colectiva de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice – ┼či nu numai!", semnata de studenti la Litere din generatia mea.


De fapt, toata aceasta introducere vroia sa fie o invitatie la citit. La citit "Rubik" sau orice alta carte din multimea de carti ce sade prafuita pe rafturile de acasa sau din librarii.
O instigare la a citi orice in afara de Can Can, cataloage Oriflame, etichete de preturi de la Zara, prospecte de vitamine si subtitrari de film.

1 comment:

Serban said...

Nimic nou sub soare! Spirit rebel si avangardist, in limitele unei normalitati ... care poate fi confundata, cu usurinta, de profani ca anormala. Eu am trecut pe "acolo" si stiu ... asa e! Asa trebuie sa fie si asa va fi in veci! Altfel ... in cel mai bun caz vom merge in patru labe. Ceeace e foarte greu de realizat ... oricat de mult ne-am stradui noi!
Normalitatea de mai sus ar putea fi, metaforic exprimata, "un fel de mancare pentru hrana sufletului" iar ... scrisul, ... scrisul cu substanta, poate fi ceva mai mult decat o mirodenie. Un ardei iute, bine pus pentru efecte imediate, si de ce nu un baton de vanilie sau poate o iarba verde cosita. Nu stiu de ce, dar in timp ce scriu simt toate aceste placeri...inclusiv ardeiul iute.Asa ca imi ajunge!