Manastirea Voronet

Manastirea Voronet a fost ridicata in anul 1488 de catre Stefan cel Mare, in timpul record chiar si pentru astazi de patru luni si jumatate. Primul staret al manastirii a fost Daniil, faimosul sihastru si duhovnic care este inmormantat aici.

In timpul lui Petru Rares, fiul lui Stefan (cu o doamna cam incerta), s-a realizat pictura exterioara. Culoarea predominanta este vestitul albastru de Voronet, care de altfel se gaseste si la celelalte manastiri pictate la exterior, in proportie putin mai mai mica. Acesta era obtinut din praf de azurit in combinatie cu o substanta neidentificata inca. Piatra de azurit nu se gaseste in tara noastra, procurarea acesteia fiind extrem de costisitoare la vremea aceea.

In 1547, in timpul lui mitropolitului Grigore Roșca (inmormantat si el in biserica), văr al lui Petru Rareș, i s-a adaugat un pridvor inchis.

 In 1785 Bucovina a fost anexata Imperiului Habsburgic, manastirea fiind abandonata, viata monahala reluandu-se abia in 1991.

Considerata cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, Voronetul face parte din grupul bisericilor pictate din nordul Bucovinei si se gaseste pe lista patrimoniului cultural mondial, alaturi de Arbore, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava si Humor.

Manastirea Humor

Propun inceperea itinerariului in Gura Humorului. De aici se ajunge usor la toate celelalte obiective, peisajul e placut iar cazare se gaseste din plin.

In anul 1530, in timpul domniei lui Petru Rares, manastirea Humor a inceput a fi ridicata in piatra de catre marele logofăt Toader Bubuiog, inmormantat aici alaturi de sotia sa, Anastasia.

Construita in stilul moldovenesc cu elemente gotice, face parte din grupul bisericilor pictate din nordul Bucovinei si se gaseste pe lista patrimoniului cultural mondial, alaturi de Arbore, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava si Voroneț.

Fiecare din aceste biserici are o unitate cromatica, ceea ce caracterizeaza Humorul fiind predominanta nuantei de rosu. Analiza stilistica a picturii a dezvaluit mana a patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată.

Ca trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene sunt lipsa turlei de deasupra naosului, precum și prezența pentru prima dată în arhitectura moldovenească a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței (unde se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie), încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor.

In 1641 domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria cu ziduri durabile de piatră si a construit un turn masiv cu parter si trei etaje. Turnul avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii complexului, împreună cu odoarele de preț ale mănăstirii. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în acele încăperi.

 In 1653 manastirea a fost distrusa de cazaci iar in 1775 Imperiul Habsburgic a anexat Bucovina, manastirea Humorului fiind desfiintata, chiliile ruinandu-se in timp. Apoi biserica a fost transformată în biserică parohială iar in clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.

 Abia in anii 6-70 a inceput restaurarea, cu sprijinul UNESCO, iar din 1991, Manastirea Humor a redevenit asezamant monahal la maici.

Paste in Bucovina

Desi s-a anuntat frig si ploaie, ne-am incapatanat to go where the Bear hasn't gone before. Un taram indepartat si mitic numit Bucovina.

Am plecat dis de dimineata, pe la 6 si la 1:00 eram deja in Gura Humorului.

Fara niciun aranjament prealabil, am oprit la prima casa care ne-a starnit interesul, cu o curte uriasa complet inverzita si plina de branduse. Si am fost imediat primiti in gazda alaturi de doua familii de francezi.

Doamna Maria (si zic doamna, nu tanti, pentru ca e fosta educatoare, sot director de scoala, fiu preot si asistent universitar la politehnica si o fiica economista in State) ne-a facut vacanta memorabila. Ne-a hranit sanatos, la plecare ne-a dat oua si smantana proaspete si un stergar traditional. Cu greu a trebuit sa o convingem sa ne accepte banii de mancare.

Oamenii sunt nemaipomeniti in Bucovina. Sunt un amestec de romani, ruteni, germani, polonezi, unguri, armeni si multi altii. In ei sta spiritul bucovinean, pe care, daca vreti sa il gasiti, o puteti face doar intr-o casa gospodareasca, nu intr-un hotel.

Bucovina este minunata si pentru ca este zona romaneasca cea mai bine pregatita pentru turistii straini; care erau din plin peste tot, mai numerosi ca romanii. Asadar, drumurile sunt excelente, sunt indicatoare peste tot catre toate obiectivele mai mult sau mai putin importante, manastirile sunt restaurate, in toate locatiile se gasesc brosuri utile cu informatii, peisajele sunt uimitoare.

Dati o fuga in Bucovina macar intr-un weekend prelungit. Nu este atat de departe pe cat pare si o sa va incarce de energie pozitiva. Intrebati-ma de Doamna Maria daca va hotarati sa mergeti.

 Urmeaza detalii despre manastiri si alte locuri interesante...

Rabbit in Wonderland

Alerg, alerg, in cerc alerg, nu mă opresc... Iau tramvaiul, iau metroul, cobor, iau autobuzul, pierd metroul, îl iau pe următorul.
Prea mult timp pierdut, orasul acesta este inutil de mare, mă întreb câți primari are Shanghai-ul la cei 17,836,133 de cetățeni ai sai.
Azi am petrecut 3 ore deplasandu-mă cu 4 mijloace de transport diferite plus pejosul. De regula citesc dar nu pot sa nu mă gândesc ce altceva util as fi putut face cu timpul meu. Si apoi, aceste ore unde intra in ecuatia ideala 8 ore munca, 8 ore somn, 8 ore timp liber?

Noi in oglinda...

Acum vreo doi ani am pus ochii pe un tip in statia de tramvai. Era înalt, avea putina barba si se îmbraca misto. Cateva luni bune mai tarziu se urca in tramvai doua staţii mai incolo, împreuna cu o tipa. Era mititica, slabuta, se îmbraca ca mine, avea parul ciufulit ordonat, un nas un picut mai mare decât standardele normale, dar care ii vine atât de bine... Nu e o frumusete, dar are un farmec si o dulceata aparte când se uita la el si zambeste. Coboară amandoi la Victoriei. Vine metroul. Se pupa de parca mai e o vesnicie pana seara. El o ia spre Unirii, ea merge cu mine in Pipera. După atâta timp de mers împreuna, umăr la umăr sau in acelaşi vagon, îmi vine sa intru in vorba cu ea. Cateodata am senzatia ca ar vrea sa facă la fel, dar apoi mă gândesc ca poate nici nu m-a observat. Oricum, îmi sunt tare simpatici amândoi si sunt tare plictisita când nu mă insoteste niciunul pe drumul spre serviciu.
Ultima oara am vazut-o doar pe ea, acum vreo sase luni. Nu mai aveam acelasi program...

Subway notes dated april 2010

Azi am spart un geam. Nu am spart in viaţa mea un geam. Dar am făcut-o azi si nici măcar nu era al meu. E geamul de la compania clienţilor noştri. De fapt mai bine ca nu e al meu, ca eu are termopane, frate, si e scumpe. Oricum, coincidenta fericita e ca astăzi tocmai vroiau sa schimbe geamurile vechi cu termopane (oare cum se spune termopane in engleză?). Asa ca am scăpat fereastra din mana la fix.

Old thoughts

Mi-am gasit notitele din ipod  de acum aproape doi ani. Iata ce scriam pe 28 Aprilie 2010:

Azi mi-am adus aminte de Yildiz. Am vazut numele scris pe spatele unui microbuz si brusc am revazut in minte chipul turcoaicei de la colt ce-mi era prietena cand eram mica. Nu mai tin minte cum ne-am cunoscut. Banuiesc ca mergand cu mama Crista la facut injectii. Facea injectii oricui, chiar si tiganilor turci de la colt.
Yildiz avea cozi lungi impletie, era curată si avea frumusetea aceea turceasca, cu ochi mari si uşor oblici. Aveau o curte mare si tineau cai cu ciucuri roşii la urechi. Aveau si o trasura cu care plimbau uneori turiştii prin Mamaia. Avea si un frate mai mare (sau unchi?) care-mi plăcea mie mult ca era frumos si avea ochi albaştri, dar era cam schiop. Am revazut-o acum câţiva ani. Era si mai frumoasa. Nu mai stateau acolo, dar si-au păstrat caii si trasurile. Stiu asta pentru ca încă le vad in Mamaia plimband turiştii...

Rainy spring rhapsody

La noi soare cu dinti, la bulgari ploua, ploua, vreme de betie, da cu ce bani, ca nu am reusit sa scoatem decat 50 de leva si pana la urma am gasit o carciuma in Arbanasi unde am intins in sosuri uleioase si unde Ursul a zis ca "We don't have fifty leva" si ospatarul s-a facut verde albastru cand de fapt noi aveam 50 de leva dar ne lipseau doar un leva jumate si am lasat bacsisul in lei de-i venise oarecum inima la loc bulgarashului si cel mai important am trecut pe la cofetaria aia dementiala din Veliko unde m-am imprietenit indeaproape cu niste cremoase si pufoase si totul a fost mult mai bine.

Vestitorii primaverii

Pisici care mi-au taiat calea

More than four years ago cats started to grow on me...