Noi in oglinda...

Acum vreo doi ani am pus ochii pe un tip in statia de tramvai. Era înalt, avea putina barba si se îmbraca misto. Cateva luni bune mai tarziu se urca in tramvai doua staţii mai incolo, împreuna cu o tipa. Era mititica, slabuta, se îmbraca ca mine, avea parul ciufulit ordonat, un nas un picut mai mare decât standardele normale, dar care ii vine atât de bine... Nu e o frumusete, dar are un farmec si o dulceata aparte când se uita la el si zambeste. Coboară amandoi la Victoriei. Vine metroul. Se pupa de parca mai e o vesnicie pana seara. El o ia spre Unirii, ea merge cu mine in Pipera. După atâta timp de mers împreuna, umăr la umăr sau in acelaşi vagon, îmi vine sa intru in vorba cu ea. Cateodata am senzatia ca ar vrea sa facă la fel, dar apoi mă gândesc ca poate nici nu m-a observat. Oricum, îmi sunt tare simpatici amândoi si sunt tare plictisita când nu mă insoteste niciunul pe drumul spre serviciu.
Ultima oara am vazut-o doar pe ea, acum vreo sase luni. Nu mai aveam acelasi program...