Sunday, 29 March 2009
Inca putin folk
Am dat peste filmuletul acesta pe Youtube. Tot cu Dragos Boeru. Si cu Alina Manole. De fapt e piesa ei. Am ascultat-o si pe ea in Crossroads acum cateva luni. Noroc cu oamenii astia sa-ti mai aduca aminte ca exista si cantareti cu voce. Cu V mare. Asta ca sa nu devin siropoasa si sa ma arunc in tot felul de caracterizari de valoare de genul: voce sublima, minunata, fara cusur, etc, etc.
Friday, 27 March 2009
Folk din cand in cand
Din cand in cand, in functie de cum reusim sa ne rupem de problemele cotidiene, ursuloiul si cu mine evadam in muzici, sau ocazional in fictiuni teatrale. Apropos, nu v-am povestit cum l-am tarat la Monoloagele Vaginului...
Asadar, am fost aseara in Crossroads, unde mergem de obicei sa ascultam folk. Amfitrionul serii... Dragos Boeru. Nu stiam nimic despre el, dar Dragos a zis ca merita sa mergem. Intamplarea face sa-l fi cunoscut cu niste ani in urma, fiind bun prieten cu fosta lui gagica. L-a cunoscut suficient de bine cat sa-i vomite intr-o galetusa galbena la o bacanala.
Adevarul e ca dintre toti folkistii ascultati in Crossroads, de Dragos Boeru mi-a placut cel mai mult. De cum l-am auzit la repetitie mi s-a facut pielea de gaina si am m-am cufundat in extaz spre ridicarea de spranceana a ursului meu.
Nu a avut cel mai numeros public cu putinta dar am apreciat faptul ca a cantat cu suflet pana foarte tarziu, in primul rand pentru prieteni. De fapt asta a contat cel mai mult si pentru noi ceilalti pentru a intra in atmosfera. Pasiunea cu care interpreta, dincolo de vocea lui ampla, sonora si patrunzatoare.
Deci asta face Dragos Boeru. Canta de placere. Pentru prieteni.
Mai jos, niste inregistrari puricoase cu mai sus amintitul. Ocazional presarate cu pietoni din Crossroads si ursi melomani.
Asadar, am fost aseara in Crossroads, unde mergem de obicei sa ascultam folk. Amfitrionul serii... Dragos Boeru. Nu stiam nimic despre el, dar Dragos a zis ca merita sa mergem. Intamplarea face sa-l fi cunoscut cu niste ani in urma, fiind bun prieten cu fosta lui gagica. L-a cunoscut suficient de bine cat sa-i vomite intr-o galetusa galbena la o bacanala.
Adevarul e ca dintre toti folkistii ascultati in Crossroads, de Dragos Boeru mi-a placut cel mai mult. De cum l-am auzit la repetitie mi s-a facut pielea de gaina si am m-am cufundat in extaz spre ridicarea de spranceana a ursului meu.
Nu a avut cel mai numeros public cu putinta dar am apreciat faptul ca a cantat cu suflet pana foarte tarziu, in primul rand pentru prieteni. De fapt asta a contat cel mai mult si pentru noi ceilalti pentru a intra in atmosfera. Pasiunea cu care interpreta, dincolo de vocea lui ampla, sonora si patrunzatoare.
Deci asta face Dragos Boeru. Canta de placere. Pentru prieteni.
Mai jos, niste inregistrari puricoase cu mai sus amintitul. Ocazional presarate cu pietoni din Crossroads si ursi melomani.
Sunday, 22 March 2009
Legenda
Imi povestisera de el mai multe persoane. Se spunea ca se urca in tramvai/trolebuz/autobuz si cum se inchid usile incepe sa comenteze meciurile cu ardoarea unui comentator veritabil. Devenisera legendare capacitatea lui de a memora atatea detalii si patosul exprimarii.
Mi se parea destul de incredibil. Pana l-am vazut cu ochii mei zilele trecute in tramvaiul 32. M-am simtit de parca dadusem lovitura la loto. In sfarsit l-am vazut pe marele comentator amator. A fost sublim. In cea mai dulce limba de lemn a clasicilor comentatori sportivi expunea cu dibacie situatia grupelor la ora respectiva. M-am fortat sa tin minte, pentru a-l verifica acasa daca vorbeste despre ceva actual sau nu. Era cat se poate de actual. Apoi a inceput sa comenteze un meci banal. Nu stiu exact care, dar avea jucatori si ei actuali.
Omul acesta imi este foarte simpatic, cu viata lui, cu nebunia lui...
Omul acesta este o poezie...
Mai jos este o inregistrare cu el pusa de cineva pe Internet. Pentru ilustrare. Pentru posteritate.
Mi se parea destul de incredibil. Pana l-am vazut cu ochii mei zilele trecute in tramvaiul 32. M-am simtit de parca dadusem lovitura la loto. In sfarsit l-am vazut pe marele comentator amator. A fost sublim. In cea mai dulce limba de lemn a clasicilor comentatori sportivi expunea cu dibacie situatia grupelor la ora respectiva. M-am fortat sa tin minte, pentru a-l verifica acasa daca vorbeste despre ceva actual sau nu. Era cat se poate de actual. Apoi a inceput sa comenteze un meci banal. Nu stiu exact care, dar avea jucatori si ei actuali.
Omul acesta imi este foarte simpatic, cu viata lui, cu nebunia lui...
Omul acesta este o poezie...
Mai jos este o inregistrare cu el pusa de cineva pe Internet. Pentru ilustrare. Pentru posteritate.
Filozofia de 5 minute
Exista oameni cu care poti vorbi si oameni cu care nu comunici deloc. Si cel putin in cazul meu, nu din cauza mea.
Mi s-a intamplat ca oameni pe care ii consideram apropiati sa fie laconici dar am avut si surpriza unei deschideri remarcabile din partea unor oameni abia cunoscuti sau stiuti din vedere.
Astfel, mi s-a intamplat alaltaieri sa dau in autobuz peste... peste... Nici macar nu stiu cum o cheama... De fapt am uitat...
Am cunoscut-o in vara in care am intrat la liceu...deci acum o vesnicie... intr-o tabara organizata de scoala generala pe care tocmai o terminasem. Erau zeci de prichindei si doar vreo 5 dintre noi mai trecuti. Printre care eu si ea. E mai mare ca mine cu vreo 2 ani. Ne-am inteles foarte bine. Statea 2 blocuri in spatele meu si ne intalneam mereu doar in trolebuz. Ne salutam si incercam ca timp de 2 statii sa facem un rezumat al vietii noastre pana atunci.
Cand m-am intalnit cu ea vineri, nu o mai vazusem de vreun an. Desigur, tot in trolebuz. Mi-a adus aminte ca e profesoara de desen. S-a mutat din Drumul Taberei. Nici eu nu mai stau unde stateam cand ne-am cunoscut. A mers cu o statie in plus, absorbita de filosofiile vietii in care ne adancisem inca de la prima statie impreuna.
Data viitoare cand o vad, o intreb cum o cheama.
Mi s-a intamplat ca oameni pe care ii consideram apropiati sa fie laconici dar am avut si surpriza unei deschideri remarcabile din partea unor oameni abia cunoscuti sau stiuti din vedere.Astfel, mi s-a intamplat alaltaieri sa dau in autobuz peste... peste... Nici macar nu stiu cum o cheama... De fapt am uitat...
Am cunoscut-o in vara in care am intrat la liceu...deci acum o vesnicie... intr-o tabara organizata de scoala generala pe care tocmai o terminasem. Erau zeci de prichindei si doar vreo 5 dintre noi mai trecuti. Printre care eu si ea. E mai mare ca mine cu vreo 2 ani. Ne-am inteles foarte bine. Statea 2 blocuri in spatele meu si ne intalneam mereu doar in trolebuz. Ne salutam si incercam ca timp de 2 statii sa facem un rezumat al vietii noastre pana atunci.
Cand m-am intalnit cu ea vineri, nu o mai vazusem de vreun an. Desigur, tot in trolebuz. Mi-a adus aminte ca e profesoara de desen. S-a mutat din Drumul Taberei. Nici eu nu mai stau unde stateam cand ne-am cunoscut. A mers cu o statie in plus, absorbita de filosofiile vietii in care ne adancisem inca de la prima statie impreuna.
Data viitoare cand o vad, o intreb cum o cheama.
Thursday, 19 March 2009
Ce a mai preparat iepurele...
Adica moi...
Budinca de tapioca
(reteta e luata de pe net, apoi revizuita si adaugita in stilu-mi caracteristic)
Iti trebuie:
* 1/2 ceasca perle de tapioca (eu am luat de la plafar)
* 3 cesti lapte
* 1/2 lingurita de sare
* 2 oua
* 1/2 ceasca zahar
* 1 pliculet zahar vanilat
La acestea am mai adaugat niste esenta de vanilie (la fiole), putina coaja rasa de lamaie si jumatate de pahar de lapte de cocos (luat din Cora, la doza). Si nu am pus sare deloc. Ca am uitat de fiecare data.
Pregatesti asa:
1. Amesteci tapioca, laptele si sarea la foc mediu.
2. Amesteci pana fierbe, reduci focul la minimum si pui zaharul, putin cate putin.
3. Intr-un castron, bati ouale si le torni, putin cate putin, in tapioca fierbinte, astfel incat sa eviti coagularea.
4. Rastorni ouale amestecate cu tapioca intr-o cratita si lasi sa fiarba la foc mic, amestecand constant.
5. Dureaza cam 15 minute ca totul sa se transforme intr-o crema gustoasa in care pui vanilie.
6. Dupa ce s-a inchegat, o tragi de pe foc si o aduci la masa sau rece, sau calda.
Pregatire: 5 minute
Fierbere: 30 minute
Informatii:
Tapioca este amidonul obtinut din radacinile tratate si uscate ale arbustului manioc. Prin prelucrare, acest amidon se regaseste sub forma de perle cu diametrul de 2 mm.
Maniocul este originat din America de Sud si exista dovezi concrete ca mayasii l-au consumat. Ulterior, plantarea s-a extins in Orientul Mijlociu in India. In india, Bangladesh, Malayezia, perlele de tapioca sunt cunoscute ca Sabudana, iar in bucataria indiana se numesc tapiaco. Tot in Asia, faina de manioc este folosita in producerea alcoolului. In Brazilia, tapioca este folosita in diferite preparate, dulci sau nu, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, multi refugiati din sud-estul Asiei au supravietuit doar cu tapioca.
Faina de manioc ( deci amidonul pur ) este o pudra foarte-foarte fina, nu are gluten si americanii o folosesc la pregatirea iaurtului. In fine, din tapioca se pot face multe umpluturi, supe, clatite, 100 g de perle de tapioca de 351 calorii, 0 proteine, 0.2g lipide, 85,4 g glucide.
Budinca de tapioca
(reteta e luata de pe net, apoi revizuita si adaugita in stilu-mi caracteristic)
Iti trebuie:
* 1/2 ceasca perle de tapioca (eu am luat de la plafar)
* 3 cesti lapte
* 1/2 lingurita de sare
* 2 oua
* 1/2 ceasca zahar
* 1 pliculet zahar vanilat
La acestea am mai adaugat niste esenta de vanilie (la fiole), putina coaja rasa de lamaie si jumatate de pahar de lapte de cocos (luat din Cora, la doza). Si nu am pus sare deloc. Ca am uitat de fiecare data.
Pregatesti asa:
1. Amesteci tapioca, laptele si sarea la foc mediu.
2. Amesteci pana fierbe, reduci focul la minimum si pui zaharul, putin cate putin.
3. Intr-un castron, bati ouale si le torni, putin cate putin, in tapioca fierbinte, astfel incat sa eviti coagularea.
4. Rastorni ouale amestecate cu tapioca intr-o cratita si lasi sa fiarba la foc mic, amestecand constant.
5. Dureaza cam 15 minute ca totul sa se transforme intr-o crema gustoasa in care pui vanilie.
6. Dupa ce s-a inchegat, o tragi de pe foc si o aduci la masa sau rece, sau calda.
Pregatire: 5 minute
Fierbere: 30 minute
Informatii:
Tapioca este amidonul obtinut din radacinile tratate si uscate ale arbustului manioc. Prin prelucrare, acest amidon se regaseste sub forma de perle cu diametrul de 2 mm.
Maniocul este originat din America de Sud si exista dovezi concrete ca mayasii l-au consumat. Ulterior, plantarea s-a extins in Orientul Mijlociu in India. In india, Bangladesh, Malayezia, perlele de tapioca sunt cunoscute ca Sabudana, iar in bucataria indiana se numesc tapiaco. Tot in Asia, faina de manioc este folosita in producerea alcoolului. In Brazilia, tapioca este folosita in diferite preparate, dulci sau nu, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, multi refugiati din sud-estul Asiei au supravietuit doar cu tapioca.
Faina de manioc ( deci amidonul pur ) este o pudra foarte-foarte fina, nu are gluten si americanii o folosesc la pregatirea iaurtului. In fine, din tapioca se pot face multe umpluturi, supe, clatite, 100 g de perle de tapioca de 351 calorii, 0 proteine, 0.2g lipide, 85,4 g glucide.
Thursday, 12 March 2009
Canticelele patriei
Traiasca Regele (1866-1948)
Te slavim, Romanie (1953-1977)
Tricolorul (1977-1989)
Desteapta-te, romane! (1989-prezent)
Te slavim, Romanie (1953-1977)
Tricolorul (1977-1989)
Desteapta-te, romane! (1989-prezent)
Imnuri pentru popor...
Imnul golanilor
Imnul Jiul Petrosani
Imnul clubului Unirea Valahorum Urziceni
Imnul Poli Iasi
Imnul Politehnica 1921 Stiinta Timisoara
Imnul CFR Cluj
Imnul betivilor (Mihai Margineanu)
Si... preferatul meu...
Imnul Spitalului de Psihiatrie din Moldova
Imnul Jiul Petrosani
Imnul clubului Unirea Valahorum Urziceni
Imnul Poli Iasi
Imnul Politehnica 1921 Stiinta Timisoara
Imnul CFR Cluj
Imnul betivilor (Mihai Margineanu)
Si... preferatul meu...
Imnul Spitalului de Psihiatrie din Moldova
Friday, 6 March 2009
Mai tineti minte?
Aquafresh in trei culori!
Telecinemateca 1969
Gala desenului animat
Balanel si Miaunel
Lolek si Bolek
Maria Mirabela 1981
Lidia (Floarea cu 7 culori)
Sandy Belle
Denver, ultimul dinozaur
Ratonii
Strumfii
Testoasele ninja
Telecinemateca 1969
Gala desenului animat
Balanel si Miaunel
Lolek si Bolek
Maria Mirabela 1981
Lidia (Floarea cu 7 culori)
Sandy Belle
Denver, ultimul dinozaur
Ratonii
Strumfii
Testoasele ninja
Subscribe to:
Posts (Atom)
