Folk din cand in cand

Din cand in cand, in functie de cum reusim sa ne rupem de problemele cotidiene, ursuloiul si cu mine evadam in muzici, sau ocazional in fictiuni teatrale. Apropos, nu v-am povestit cum l-am tarat la Monoloagele Vaginului...
Asadar, am fost aseara in Crossroads, unde mergem de obicei sa ascultam folk. Amfitrionul serii... Dragos Boeru. Nu stiam nimic despre el, dar Dragos a zis ca merita sa mergem. Intamplarea face sa-l fi cunoscut cu niste ani in urma, fiind bun prieten cu fosta lui gagica. L-a cunoscut suficient de bine cat sa-i vomite intr-o galetusa galbena la o bacanala.
Adevarul e ca dintre toti folkistii ascultati in Crossroads, de Dragos Boeru mi-a placut cel mai mult. De cum l-am auzit la repetitie mi s-a facut pielea de gaina si am m-am cufundat in extaz spre ridicarea de spranceana a ursului meu.
Nu a avut cel mai numeros public cu putinta dar am apreciat faptul ca a cantat cu suflet pana foarte tarziu, in primul rand pentru prieteni. De fapt asta a contat cel mai mult si pentru noi ceilalti pentru a intra in atmosfera. Pasiunea cu care interpreta, dincolo de vocea lui ampla, sonora si patrunzatoare.
Deci asta face Dragos Boeru. Canta de placere. Pentru prieteni.

Mai jos, niste inregistrari puricoase cu mai sus amintitul. Ocazional presarate cu pietoni din Crossroads si ursi melomani.