Ce nu ne-a placut

• pustietatea, desertaciunea, decaderea

Zone indelung si intens populate si dezvoltate de sasi, aceste locuri odinioara imbelsugate si ingrijite au ajuns lacas de saracie, tigani care cersesc, gospodarii darapanate si deseori ruine uitate, dupa ce toate comunitatile sasesti au parasit tara si au plecat in Germania dupa deschiderea granitelor la revolutie. Nu zic, erau si oameni mai avuti si gospodari care au reusit sa pastreze frumusetea si integritatea vechilor case sasesti. Dar acestea contrastau puternic cu tot restul.

• Ocna Sibiului

Ne asteptam sa ne scufundam in adancuri saline, sa traim fiori de teama intre peretii intunecati ai unei ocne de sare. Si ajungem in localitate si ne tot invarteam in jurul unui banner care spunea ca pe acolo se extragea sare. Si nimic... Intrebam un localnic, intrebam si alti localnici...pentru confirmare. Marea exploatare de sare se facea dintr-un soi de mlastina pe langa care trecusem si o ignorasem total. Deci nu tu fiori, nu tu tuneluri fara sfarsit. Singura chestie mai rasarita de pe acolo era o cladire cu scop balnear: era viu colorata, proaspat renovata si avea piscine. Destul de mult ptr niste locuri cu glorie de mult apusa.

• Dn67c

Un drum national!!! De la Sebes in gios, pe-un mal frumos. Dupa harta turistica pe care o aveam in dotare promitea sa fie un drum frumos, pe langa lacul Vidra cu ale lui paraie si vai. Dupa harta asta nici macar nu ne puteam da seama ce fel de relief e in zona aceea. Asa ca am pornit meseriasi la drum. Am condus eu, sa se uite si ursuloiul la copaci si la muntii care se iveau in zare. Dupa vreo 25 de km, drumul se inrautateste considerabil si ne tot intrebam de ce suntem singuri pe drum. Din an in paste mai trecea cate-un camion intors de la exploatarea de copaci sau cate un 4X4 infipt. La un moment dat ne-am prins de ce. Drumul nu mai indeplinea criteriile ce dau cuvantului "drum" sensul de drum. 10 gropi pe metrul patrat, lipsa de asfalt, bolovani cazuti de pe versanti, noroi si, dupa cum am aflat ulterior intreband niste tzapinari mai moderni, imposibilitatea de a ne continua drumul cu o masina ca cea in care ne gaseam pe o vreme ca aceea (era inca zapada pe creste). Cu ceva indrazneala, poate doar vara puteam sa-l ducem la bun sfarsit, si nici asa, zisera ei in canon.

• bisericile fortificate si... incuiate

Conduceam dimineata si la pranz si de multe ori ajungeam la un obiectiv turistic mai important, cum ar fi bisericile fortificate, abia dupa-masa, gasind deseori doar o clanta sofisticata si bine zavorata. Sau doar un lacat... Asa a fost la Biertan de exemplu, una dintre cele mai impunatoare si interesante cetati din Ardeal, insuficient promovata in randul turistilor. De mentionat ca in Biertan au mai ramas ceva sasi si, cel putin vara, vin destul de multi turisti ce se cazeaza la pensiuni, de cele mai multe ori..sasesti. Tot in Biertan am fost insa asaltati de cei mai insistenti cersetori: 5 copii de varste diferite ce pareau a fi frati. Si culmea, nici nu erau rromi. Nu am sa tin aici apologia lipsei de indurare/ intimidare/ manipulare fata de copiii invatati sa cerseasca. Nu e locul aici.

• Vremea proasta

A plouat in cel putin jumatate din timpul acestei vacante. Ba in prima noapte (Selimbar) a si nins. Primavara belalie, cu nopti lungi de echinox...

• Traficul dement din Cluj

Ne-am invartit in cerc de vreo 3 ori prin centru, pana sa gasim un loc de parcare si un sens de circulatie corespunzator. Parcari pline pana la refuz (care de regula nu erau destinate cetatenilor de rand ci angajatilor, etc diverselor institutii), masini parcate aiurea ce erau ridicate (!!!da, ridicate!!!) de politie, strazi laturalnice ingustate pana la limita de masini parcate pe ambele parti, strazi cu sens interzis. A durat o vesnicie sa nimerim o parcare. Nimerit e cuvantul potrivit, caci am ajuns acolo fortuit si fortati de un indicator ce interzicea sa o iei inainte. Dar era o parcare smenoasa, nene. Supraetajata, si cu automat de cartele. Si primeai restul tot de la un aparat, numai in monede de 50 bani.